Un zâmbet larg îi zărisem pe chip dintr-o dată. Nu înţelesesem ce spunea. Câteva şuviţe din părul de culoarea cireşei coapte i se mutaseră pe faţă din cauza vântului. Nu simţeam nici o ameninţare, nici o teamă. Nu aveam de ce… Deşi mama nu vorbise cu mine limba aceea…
Privirea lui era caldă şi senină. Mâinile i se mişcau pline de energie. Cuvintele se accentuau pe măsură ce zâmbetele creşteau. Nu eram sigură de ce zâmbesc! Pur şi simplu aşa simţeam… Nu era vorba de nici o frică, de nici o retragere. Nu aveam de ce… Deşi tata nu vorbise cu mine acea limbă…
Eu nu vorbisem limbile acelea niciodată. Nu le mai auzisem. Nici eu, nici fetele ce se jucau cu plastilina, nici băieţii ce-şi umpleau maşinuţele cu nisip. Şi totuşi, ne înţelegeam de minune!! Ohh, da!!
Chiar dacă nu înţelegeam cuvintele, simţeam că ştiu despre ce se vorbeşte. Oricât de diferite erau limbile vorbite, sensul era acelaşi.
Doar cei mari nu prea înţelegeau… Mama lui avusese nevoie cuvintele educatoarei ca să înţeleagă ce spunea tatăl fetei… Amuzant, aşa-i? Şi cică cei mari ştiu mai multe şi mai bine… Nu mi se prea pare!
Stăteam cu iepuraşul turcoaz în braţe. Atenţia fetiţei cu părul ca cireaşa era îndreptată asupra iepuraşului meu… Cuvintele sunau ciudat, dar într-un mod plăcut… I-am întins iepuraşul. Zâmbetul ei se mări şi literele şoptite mă făcuseră să-mi dau seama că e mulţumită de gestul meu.
Băieţelul energic băgase mâna în ligheanul cu broscuţe ţestoase. Era bucuros să-i vadă degetuţele. Sunetele limbii lui, necunoscute mie, mi-au atras privirea şi am mângâiat broscuţa.
Hmm… Hei, tu! Îţi vine să crezi că ne puteam înţelege fără să fi vorbit aceeaşi limbă? Mie da! Pentru că, de fapt, inima vorbea, ochii vorbeau, mişcările vorbeau…
Cuvintele, silabele… Alea erau doar aşa, ca să nu fie prea linişte!! Muzica din spatele lor făcea tot farmecul! Muzica aceea neauzită din cauza îndepărtării de inima celorlalţi… Cei mari nu o aud, nu o simt, tocmai pentru că vorbesc prea mult!! Ohh, da!!
Şi culmea e că vorbesc la fel, aceeaşi limbă cunoscută de ei… şi totuşi, rămân în urmă…
L’amour est merveilleux.
Nihil sine Deo.
I love!
Gud elsker dig.
Tu amerai il tuo prossimo!
Fărâmă din “Prin ochii unui copil” 
