Şi totuşi, nimeni nu e singur…

Se hotărî să-şi ia singură gentuţa. Era cam sus. Raftul părea departe de podea. Îşi întinse mâna dreaptă în direcţia gentuţei. Degeaba! Se ridică în vârful degetuţelor de la picioare, poate cu gândul că va atinge măcar puţin lucrul dorit. Dar nimic! Încercă să sară apoi ca o minge, dar tot nu reuşi mare lucru.

Mama o privea cu drag. Zâmbetul încurajator nu lipsi nici o clipă de pe chipul său.

-          Vrei să te ajut?

Fetiţa se opri din sărit. Se întoarse serioasă cu privirea înspre locul de unde auzi vocea. Doar pentru 8 secunde… Gentuţa era încă acolo. Poate că încă o săritură mai cu avânt îi va aduce victoria…

-          Vrei să-ţi dea mama gentuţa?

Săriturile fură întrerupte din nou. Micul chip ţinti privirea mamei şi apoi podeaua. Nu părea gata a renunţa. Oricât de sus sau de departe ar fi fost un lucru, nu s-ar fi dat bătută.

-          Trebuie doar să-mi ceri ajutorul şi voi veni… Sunt alături de tine!

Mama nu-şi pierdu zâmbetul. Se îndreptă spre dulap. Cu multă uşurinţă luă gentuţa mult dorită şi-o înmână copilei.

-          Trebuie doar să-mi ceri ajutorul…

Interesant! Aşa facem noi, cei mai mulţi dintre noi… Să cerem ajutor? Nuuu!! Asta miroase cam a… slăbiciune?! Mi se pare! Ţi se pare! Ni se pare! Da, trebuie încercat şi cu forţele proprii, pentru că întotdeauna este prea devreme sa renunţi. Dar când acestea nu dau rezultate bune, caută un ajutor. Cere-l cui crezi tu. Nu e slăbiciune. Nu-şi va schimba numele; va fi tot ambiţie pentru că nu ai renunţat…

„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” (Isa.41:10)

Fărâmă din “Prin ochii unui copil”

Curând?

Ce înseamnă curând?

Un minut, 3 ore, 2 zile, 5 săptămâni, 8 luni? Sună ca şi cum ai zice „cândva”…

Curând, poate că nu înseamnă mai multe cuvinte… înseamnă mai multe situaţii.

„Ne vedem curând…”

„Termin curând lucrul…”

„Curând mă voi culca…”

„Soarele va ieşi curând…”

„Curând, voi pleca…”

„Te voi strânge în braţe curând…”

„Curând va fi ziua ta…”

Curând… un cuvânt ce dă speranţă.

Cândva… un cuvânt ce frământă speranţa.

Şi totuşi: care e diferenţa între „ne vedem curând” şi „ne vedem cândva”? Spune: ce înseamnă curând? Ştii sigur? Sau e doar un alt cuvânt ce maschează adevărul?

Fărâmă din “Prin ochii unui copil”

Revedere

Paşii cunosc drumul şi ţinta.

Mâinile şi braţele ştiu ce au de făcut.

Viteza îşi găseşte capătul.

Buzele îşi găsesc alinarea.

Inimile primesc pace şi se lasă umplute cu dragoste!

Doar lacrimile ies într-un final…

Ce frumoasă e revederea… Ce plăcută e reîntâlnirea… Câtă emoţie!

Alerg spre tine când te zăresc… Te îmbrăţişez puternic… Mă arunc la gâtul tău… Îţi sărut obrajii… Plâng de bucurie…

« Esau a alergat înaintea lui; l-a îmbrăţişat, i s-a aruncat pe grumaz şi l-a sărutat. Şi au plâns.» (Geneza 33 :4)

Păpădii

Mereu mi-a plăcut să suflu în păpădii şi să-mi imaginez că zbor cu una.

Îmi închipuiam că pe măsură ce se înalţă, în aer, înspre cer, se măresc şi poate reuşesc să prind un „fulg” de păpădie care să mă poarte pe sus.

O, de câte ori mi-am imaginat asta!

Hm. Gândeşte-te! O câmpie plină cu păpădii. Dinspre miazăzi, vântul scutură puţin iarba şi frunzişoarele, dar nu reuşeşte să mişte şi să preschimbe păpădiile.Mai încearcă o dată. Şi-ncă o dată. Şi a treia oară, suflul său intens ridică sute de mii de „fulgi”!

Tu stai deoparte, pe iarbă, cu privirea în sus. Savurezi răcoarea vântului şi aşezi mii de dorinţe pe bucăţelele de păpădie ce zboară!

„Să fi fericit!”… „Să zâmbeşti!”… „Să fi iubită!”… „Să ai o zi senină!”… „Să fiu cu tine!”… „Să stai aproape!”… „Să nu pleci!”… „Să speri!”… „Să te rogi”… „Să cauţi!”… „Să iubeşti!”… „Să visezi!”… „Să nu renunţi!”… „Să nu uiţi!”… „Să primeşti!”… „Să călătoreşti!”… „Să ai sănătate!”… „Să crezi!”… „Să asculţi inima!”… „Să urmezi calea cea bună!”… „Să iei de mână!”… „Să cânţi!”… „Să priveşti!”… „Să nu-ţi fie frică!”…

Şi fiecare poartă cu sine câte-o dorinţă… Lista continuă…

Mereu mi-a plăcut să suflu în păpădii.

Fărâmă din “Prin ochii unui copil”:)

Păreri despre mâine

- „Mâine”… este cuvântul ce-l folosesc azi!

- „Mâine” este ziua ce o aştept!

- „Mâine” reprezintă ziua de care mă tem…

- „Mâine” este necunoscutul…

- „Mâine” înseamnă cutia unei noi speranţe!

- „Mâine”… este prezentul meu.

- „Mâine” este o altă faţă a timpului.

- „Mâine” este uşa ce poartă însemnele cuielor de azi.

- „Mâine” este un alt strat de vânt adăugat vieţii.

- „Mâine” constituie o altă filă de poveste.

- „Mâine” este un parfum trecător.

- „Mâine” este firul de păr numărat – vreo 8000 de… zile!

- „Mâine” este un punct de nisip…

- „Mâine” este realitatea visului de azi.

- „Mâine” simbolizează mâna dată cu trecutul.

- „Mâine” exprimă suflarea neaşteptată, dar sperată.

- „Mâine” este picătura ce umple o apă curgătoare.

- „Mâine” reprezintă un alt ticăit al ceasului ce n-a luat pauză încă…

- „Mâine” este un nou capăt…

Întâlnire

- Plouă aici.

- Şi aici…

- La mine se vede puţin din curcubeu.

- Şi aici se vede… Culori frumoase şi intense…

- Cred că ne-am putea întâlni!

- Da?

- O, da! Dacă eu pornesc acum şi tu la fel, ne-am putea întâlni la jumătatea curcubeului, la mijloc de drum…

- Nu, nu aş putea… Nu ajung aşa de sus şi nici nu-mi permit…

În siguranţă, cu Tata

Aşa-i că-ţi place să te simţi în siguranţă? Presupun că tuturor le place asta!

O nouă zi, nu foarte departe de casă. Grădiniţa e sigur deschisă la ora asta. Tata deschide lanţul bicicletei şi o verifică. Îmi place că vrea să fie sigur de tot şi toate.

Când mă aşează pe scaunul bicicletei, înaintea lui, mă simt în siguranţă pentru că e în spatele meu ca sprijin.

Aşa se întâmplă adesea.

Când mă ia de mână, mă simt în siguranţă pentru că are puterea de a mă ridica, dacă mă împiedic.

Când se încruntă la mine, mă simt în siguranţă pentru că ştiu că vrea să mă înveţe ce e bine.

Când tace în prezenţa mea, mă simt în siguranţă pentru că ştiu că mă ascultă.

Când îmi spune că mă iubeşte, mă simt în siguranţă pentru că nu mă judecă.

Când îmi şterge lacrimile, mă simt în siguranţă pentru că îi pasă.

Când îmi dă sfaturi, mă simt în siguranţă pentru că e prezentă grija lui pentru mine.

Când îmi taie feliuţe şi miezi mâncarea, mă simt în siguranţă pentru că sunt copilul său.

Când mă înveleşte, în noapte, mă simt în siguranţă pentru că el mă veghează.

Când mă acoperă cu haina lui în timpul furtunii, mă simt în siguranţă pentru că mă protejează.

Când îmi oferă flori şi surprize plăcute, mă simt în siguranţă pentru că vrea să vadă fericire în mine.

Când mă ţine pe umeri, mă simt în siguranţă pentru că mă vrea la înălţime, şi nu să mă doboare.

Când mă poartă pe braţe, mă simt în siguranţă pentru că nimic nu mai contează… La orice pas, mereu aproape.

E aşa de bine! În siguranţă, cu Tata…

« Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai pe sus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi. » (Efes.4:6)

Fărâmă din “Prin ochii unui copil”

Felurite cuvinte

De când am scos primul cuvânt pe gură, şi anume dulcele « mama », am continuat să învăţ şi altele. E interesant cum oamenii reacţionează diferit la fiecare cuvânt în parte, şi mai ales că uneori la acelaşi cuvânt pot exista zeci de reacţii diferite din partea aceleiaşi persoane.

Sunt atât de multe feluri de cuvinte…

Cuvinte scurte, otrăvite şi care rănesc.

Cuvinte grele care fac să curgă lacrimi.

Cuvinte de gheaţă care uimesc.

Cuvinte dezgustătoare care fac trupul şi inima să tremure.

Cuvinte dure care aduc suspine.

Cuvinte nepoliticoase care produc ruşine.

Cuvinte obscene care dezgustă.

Cuvinte pline de ură care rămân în interior.

Cuvinte blânde care ating inima.

Cuvinte răutăcioase care produc râsul.

Cuvinte plăcute ce îmbrăţişează şi aduc zâmbetul.

Cuvinte mici fără sens care oferă rezistenţă.

Cuvinte calde ce fascinează.

Cuvinte de dragoste care mângâie inima…

Cuvinte ce creează universul… şi cuvinte ce-l distrug…

Fărâmă din “Prin ochii unui copil”

Plimbare

- Ce faci?

- Mă plimb.

- Unde?

- La tine printre gânduri…

Ce a fost, va mai fi

E nepăsător. Nu-i pasă de nimeni. Bogat, sărac, urât, frumos, bun, rău, trufaş, modest, mic, mare, fată, băiat. Nu ţine cont de nimeni şi de nimic.

E stabil. Face aceeaşi paşi. Nu se lasă condus de nimeni. Nu răspunde de nimeni şi nimic.

E urmat de mulţi. Şi restul depinde de cei ce ţin pasul cu el.

E preţios, pentru că altfel nu ar fi apreciat. Mulţi îl lasă să treacă, dar apoi regretă şi-l doresc înapoi sau încearcă să-l ajungă. Însă, curând, îşi dau seama că merita mai multă atenţie şi înainte.

E stabil, pentru ca nu se schimbă. Şi nu poartă nimic cu el.

E tăcut. Mulţi dau vina pe el, ar dori să-l mai oprească, să-i încetinească mersul. Dar el trece. N-are nimic de adăugat… Poate, doar încă o secundă, încă un minut, încă o săptămână, încă o lună, încă un an…

E timpul!

«  Ce a fost, va mai fi, şi ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare (…). Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu. » (Ecl. 1 : 9, 11)