Aşa e gustul cerului?
Azi va fi plăcut afară, aşa a zis mama dis de dimineaţă. Nu mi se părea aşa. Cerul era închis la culoare, dar e bine că grădiniţa s-a mutat mai aproape de mine.
De fapt, noi ne-am mutat.
În 5 minute, bicicleta tatei mă poartă direct la uşa grădiniţei. Rămân câteva minute în curte, lângă un cireş înflorit. Uşa îmi aminteşte de camera de la cămin. Verde!!
Dar acum nu mai stăm la cămin.
Acolo erau mulţi copii. Strigăte de bucurie, sau de dorinţă de a mai sta afară… Maşinile nu prea treceau… Vara era prăfuită şi înverzită… Aerul era mai copilăresc… Oamenii mai înghesuiţi… Cămăruţele nu prea mari… Blocul gri…
Dar, stând aici, surâd la gândul şi pofta… unei vate de zahăr pe băţ!! Oh, da!! Pe atunci, tati îşi ocupa timpul vânzând şi fabricând vată de zahăr pe băţ!! O dulceaţă de nor pufos pe băţ!
Arome?…. multe!! Conta că era dulce! Culori?… Hm, îi stătea bine în alb… „Pufozimea”?… Hm, cât mai moale şi mai uşoară…
Imi plăcea că era pufoasă, dulce şi… lipicioasă! Imi imaginam că mănânc un nor pufos, ce a picat la mine în mână… şi pentru că era lipicios, buzele şi degetele mele erau mai tot timpul cu “lipici”!
Ohh… Ce amintire pofticioasă! Şi gustul dulce mă făcea să mă întreb dacă aşa e gustul cerului!
Aş putea spune chiar că visele, de felul lor, sunt ca o vată de zahăr… şi mă bucur că El face ca adesea să “gustăm” din ele…
Hmm… dacă mă gândesc bine, şi acum aş mai avea nişte “vată de zahăr” în minte… pe care aştept să le savurez la momentul potrivit!
„Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decat mierea in gura mea!” (Psalm 119:103)
Fărâmă din “Prin ochii unui copil” 
super
Nu de mult am privit în sus şi în jos, petalele florilo de cireş au luat cu asalt atmosfera. Unele zburdau în aer pline de fericire şi de nepăsare că există pentru un timp aşa scurt. Altele erau aproape ofilite, la pământ şi aşteptau să fie călcate în picioare de trecătorii care se grăbeau spre diferite locaţii. Admir cireşii aceştia. Îmi trezesc instincte pe care nu le-am realizat pâna acum- instinctul de mirosi ceea ce merită mirosit, de a vedea ceea ce merită să fie văzut, de plânge efemiritatea şi de a mă bucura de nepăsarea lor. Copilăria este doar o petală de cireş …
Dia…mi-ai facut pofta…cat de dulci sunt planurile Domnului!! Lord open our eyes…