În Casa Lui…
Gospodarul culese un măr din pomul ce se afla înspre apusul soarelui. Adesea privea către acel pom. Aşteptând. Poate că acum venise clipa…
Era bucuros pentru roadele dulci şi roşiatice ce se lăsau îmbrăţişate de razele soarelui, care mergea la culcare în acea seară.
S-a apropiat încet, dar cu paşi siguri. Zâmbetul blând îi însenină chipul. Ochii îi străluceau la gândul că, în sfârşit, coşuleţul cu fructe va arăta minunat dacă acel măr va fi aşezat printre alte fructe bune.
Îşi întinse mâna. Fiecare fruct aştepta, cu nerăbdare, ca, la un moment dat, să fie atins de Gospodar, dus în Casa Lui şi aşezat la un loc de cinste, printre alte roade.
Unele mere nu erau îndeajuns de coapte. Poate!
Sau poate erau prea ascunse de frunziş. Sau de umbre!
Oricum Gospodarul ştia prea bine care e roada deosebită de care avea nevoie…
Îl atinse. Nu a tras tare. Creanga a rămas nemişcată. Pur şi simplu, mărul parcă „şi-a dat drumul”. Mâna Gospodarului părea mai sigură decât orice creangă, oricât de aproape de pământ ar fi fost, oricât de uşoară ar fi părut căderea şi fără bătături…
Gospodarul se îndepărtă de pom la fel de încet, calm, cu aceeaşi paşi hotărâţi. Se opri o clipă. Îşi întoarse privirea spre pomul dinspre apus şi zâmbi blând. Ochii îi străluceau…
Pomul a dat roade!.. În Casa Lui, în coşuleţul de argint, merelor coapte li se alătură încă un măr…
Roşu. Plăcut. Dulce. Aşa cum Îi place Gospodarului…
Doar ştie El cum e interiorul fiecăruia!
(In memoriam Szilard…)
„Am hotărât să aducem în fiecare an la Casa Domnului cele dintâi roade ale pământului nostru şi cele dintâi roade din toate roadele tuturor pomilor.” (Neemia 10:35)
Fărâmă din “Prin ochii unui copil” 
Foarte frumos. Intr-adevar, asa se intampla. Multe binecuvantari!
Imi place. Si eu ma simt un fruct inca necopt …