31 iulie – Amintire dintr-un vis
Inimile noastre…
…Au întrebări, astfel încât oamenii să nu poată răspunde…
…Au pereţi, pentru ca nimeni să nu le zgârie…
…Au picioare, ca să alerge una spre alta…
…Au cuvinte, ca să se poată striga pe nume, în căutare…
…Sunt spre cer, ca să nu fie dependente de lume…
…Au o cheiţă, pentru a doborî orice lanţ…
…Sunt mai preţioase decât diamantele, dar oamenii nu poftesc aşa mult la ele…
…Au răspunsuri, dar nu oferă ghicitori…
…Sunt caiet alb, unde se notează totul…
…Păstrează lacrimi, ca să nu se usuce vreodată…
…Oferă zâmbete, astfel încât zilele să fie mai luminate…
…Sunt pietre, astfel încât să fie scrise cu dificultate dar nicicând şterse…
…Sunt lumânări, dar nimeni nu le poate stinge…
…Au spirit de luptător, pentru că nu renunţă niciodată…
…Sunt cântece, pentru alinarea sufletelor…
Inimile noastre conţin iubire, pentru că dăruiesc totul…
Inima mea tremură de emoţie de fiecare dată când te citesc.
Te felicit pentru blog şi… mai vreau!
Multumesc mult ptr sinceritate si incurajare. Si ma bucur sa stiu ca inima ta reactioneaza asa!! E un semn bun