Ce a fost, va mai fi

E nepăsător. Nu-i pasă de nimeni. Bogat, sărac, urât, frumos, bun, rău, trufaş, modest, mic, mare, fată, băiat. Nu ţine cont de nimeni şi de nimic.

E stabil. Face aceeaşi paşi. Nu se lasă condus de nimeni. Nu răspunde de nimeni şi nimic.

E urmat de mulţi. Şi restul depinde de cei ce ţin pasul cu el.

E preţios, pentru că altfel nu ar fi apreciat. Mulţi îl lasă să treacă, dar apoi regretă şi-l doresc înapoi sau încearcă să-l ajungă. Însă, curând, îşi dau seama că merita mai multă atenţie şi înainte.

E stabil, pentru ca nu se schimbă. Şi nu poartă nimic cu el.

E tăcut. Mulţi dau vina pe el, ar dori să-l mai oprească, să-i încetinească mersul. Dar el trece. N-are nimic de adăugat… Poate, doar încă o secundă, încă un minut, încă o săptămână, încă o lună, încă un an…

E timpul!

«  Ce a fost, va mai fi, şi ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare (…). Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu. » (Ecl. 1 : 9, 11)

~ de meowtzy pe octombrie 5, 2009.