Dor călător
Uite colo-n depărtare
O minune de băiat.
Nu mai stă, sau stă el oare
Dup-o fată înc-odat’ ?
Se aprinde-n viscol luna,
Iar zăpada străluceşte,
Gândurile curg întruna,
Gheaţa paşii-ncetineşte.
Vântul mişcă o crenguţă,
Fulgii pe obraji se-aştern;
Albă e o săniuţă
De sub norii care cern.
Când privirea-i se-ntâlneşte
Cu-ai băiatului scumpi ochi
Trupul brusc i se-ncălzeşte…
Omule, să nu-i deochi!
Braţele sunt larg deschise,
Zâmbete zboară-ntre ei,
Iar cuvintele sunt prinse
Între inimi şi timpi grei.
……………………………..
Băutura e fierbinte,
Apoi pasu-i călător…
Şi ceva pluteşte-n minte :
Fi-va lor… Fi-va lor dor?
Iubeşte… e cel mai frumos lucru în viaţa asta!
Foarte tare !!
Yeah…. Maxim 6 strofe!!
si cine or fi cei 2 copilasi? mititei si dragalasi :p
“O minune de baiat
Si o fata de curtat…”
Asta, ca sa ramanem tto la capitolul ‘rime’…
Doar doi indragostiti…
cel mai frumos lucru in viata, sa iubesti, desigur :p
ai punctat la urma
asa e… Mereu cel mai frumos!