Vestitor
Un vestitor al primăverii m-a minţit.
L-am surprins în grădina moleşită de frig. Se înălţa cu măreţie din pământul umed. Când l-am văzut, aşa alb şi fermecător, am surâs cu gândul la soarele ce avea să mă dezmiardă curând.
Vestitor al primăverii…
A trecut o săptămână. Şi încă una… Nici urmă de primăvară. Zăpada tinde să adoarmă iar pe străzi, prin grădini, pe case. Din când în când îşi cheamă prietenul, îngheţul, şi zăbovesc din loc în loc.
Brr!
O, vestitorule, şi dacă eu te mint că nu mi-e dor de primăvară!? Ce vei crede ?
Fărâmă din “Prin ochii unui copil” 
Ai dreptate
Suuuper articolul!!
of of
oare in ce vestitori mai putem avea incredere?
Adevar graiesti! Oare in care?
randunicile?
O, Robo… Bine zis! Trebuie sa fiu pe faza… poate si ele sunt la fel ca ghioceii!
auch! promitem că-l vom alunga din Ghioceză pe mincinos!
Aşa-i trebuie! Mai ales că în Ghioceză fiecare subdiviziune trebuie să aibă ghiocei de încredere