Umbrela pentru lacrimi
O umbrelă pentru lacrimi
Stă pitită sub oglindă…
De te-ncearcă dese patimi
Lasă ploaia să se-ntindă.
O umbrelă înflorată
Pentru zile mohorâte…
Nu se ştie niciodată
De-or veni vremi mai urâte!
O umbrelă neclintită
În calea vântului vânjos,
Nu rămâne sprijinită
De pământul zgrunţuros.
Şi când lacrimi curg şiroaie
Iar norii nu-ţi dau pace,
Fă un singur pas în ploaie
Căci umbrela se desface…
Şi de soare-o să rămână
Când bucuria e-n nimicuri,
Lasă acolo, la-ndemână,
Doar umbrela… pentru picuri!
S-a suparat umbrela… Nu-i mai plac larimile.
Poate gasim una de soare!