Albumul foto al inimii
Seara când stelele izbucnesc lent pe cerul în plină schimbare de culoare, mai stau aşezată pe fotoliu şi răsfoiesc, prin inimioară, albumul cu cele mai îndrăgite dintre amintiri…
Revăd perioade când m-am simţit cineva şi zile când ştiam că sunt iubită; revăd vremuri când adrenalina îmi menţinea zâmbetul pe chip şi clipe când fericirea îmi umplea fiinţa…
Ziua când mi-am luat fraţele în braţe şi l-am legănat.
Crăciunul în care spuneam poezii, ruşinoasă şi timidă.
Dimineţile când tata mă invăţa să înot în apa rece a mării.
Drumul lung spre casa bunicilor când părinţii adunau fragi, spunând că voi căpăta energie dacă îi mănânc.
Nopţile când mama adormea lângă mine.
Ziua celebrării naşterii mele când tortul cu lumânări şedea în mijlocul mesei, înconjurate de familie.
După-amiaza când mi-am pictat corpul cu nămol negru.
Noaptea când am străbătut un deal, pe-ntuneric, cu familia mea.
Seara când Parisul apărea la picioarele mele.
Ziua când ploaia s-a oprit, iar soarele mi-a dezvăluit o persoană importantă.
Noaptea nedormită când cutreieram străzile Vienei cu gaşca veche.
Ieşirile cu oamenii dragi în zilele dimprejurul vârstei de 20 de ani.
Nopţile când somnul îmi era alinat de muzica valurilor, nisipul de sub picioare şi vântul răcoros.
Seara când bunica mi-a arătat că sunt importanta pentru ea.
Ziua când visul prietenei cele mai bune s-a împlinit.
Săptămâna în care am dat de oameni necunoscuţi şi minunaţi.
Ziua când dealul înzăpezit mi-a permis să schiez pentru prima oară.
Momentul în care ţi-am întâlnit privirea… 
În albumul tău, oare ce se regăseşte?
Reţine amintirile frumoase… şi mai caută, mai alege… mai creează!
Fărâmă din “Prin ochii unui copil”
vai…cum reusim,noi oamenii,sa ne hranim din amintiri,amintiri minunate,defapt trairi,si cum suspinam doar cu gandul la fericirea de a le fi trait…
…si mai urmeaza si altele…
Frumos pus in cuvinte
Sunt sigur ca ai mentionat doar cateva din amintirile placute 
Tin minte ca pe vremea adolescentei incercam sa-mi amintesc copilaria si nu gaseam nimic care sa-mi fi adus bucurie. Cred ca era din cauza ca nu vroiam sa-mi aduc aminte. Acum privesc inapoi cu mare bucurie, si stiu ca am fost si sunt binecuvantat.
Ceea ce e mai frumos abia urmeaza. Ai toata viata inainte sa te bucuri de ea si sa aduni amintiri.
Mi-a fost dor de tine. demnult n-ai mai scris.
O, sunt sigura ca mai am ce aduna! Si o sa am si loc ptr “depus”
P.S. Multumesc mult ptr comment. Ma simt incurajata sa continui cu “lucrarea” aceasta!
Ai un premiu la mine pe blog. Intrebarea n-a fost intamplatoare
)
Superb….
Diana esti un suflet minunat!
:* Multumesc, sufletel!