Plutesc
Sunt un nor.
Pământul e sub mine şi oamenii la fel. Uneori îi privesc îndelung! Nici nu-mi aduc aminte când i-am văzut prima oară…
Am întâlnit mulţi oameni în călătoriile mele. De aici, de sus, se vede atâta agitaţie, aglomeraţie şi durere…
Foarte rar se ridică o privire care să-mi zâmbească. Toţi stau cu capetele plecate sau caută cu privirea în stânga şi-n dreapta, şi tot nu găsesc ce doresc. Au uitat să mai înalţe ochii spre cer, aşa cum au uitat că din pământ sunt făcuţi.
Oamenii nu ţin cont de ceea ce este deasupra lor sau deasupra mea. Ci doar de ce sub ei. Şi se întristează sau greşesc… şi se frământă pentru lucruri mici, atât de mici, încât abia se văd de sus… de aici…
Mi-e dor să văd un chip bucuros, care emană lumină în jurul său… Eu am lumină. De la Soare.
Dar ştii? Un copil a strigat mai demult că îi place de mine şi că sunt “punctul lui pufos de strălucire”!
Frântură „Din gura unui copil ştrengar” 
Ramai asa cum te-a numit el “un punct de stralucire”. Oameni te vor remarca, chiar daca nu ti-o vor zice. Toti avem nevoie de un “soare” in viata noastra. Si e minunat cand vedem soarele radiind puternic dintr-o persoana. Omul a fost intotdeauna atras de caldura